Adevăr și reconciliere pentru plagiatori

Date:

„Titularul titlului științific de doctor poate renunța la titlul obținut, prin act unilateral de voință”. Așa sună începutul alineatului 7 din articolul 73 din proiectul noii legi a învățământului superior.

Și acum, dacă nu suntem cu totul amețiți de căldură sau ticăloși interesați, haideți să ne întrebăm omenește: de ce ar renunța cineva prin act unilateral de voință la titlul de doctor? De ce să fi muncit 3, 5 sau 7 ani să scrii o teză de doctorat pentru a renunța pe urmă la ea?

Ce valoare are acest gest al renunțării la titlul de doctor? Și care a fost intenția inițiatorului legii, ministrul Sorin Cîmpeanu, atunci când a propus această „facilitate”, care, surpriză, nici măcar nu e o noutate, ci e reluată cu grijă din art. 12 a OUG 94/2014, pregătită de ministrul de atunci al Educației, același Sorin Cîmpeanu, pentru premierul Victor Ponta, pentru a-l salva pe plagiatorul Victor Ponta?

Ce motivație are cineva care vrea să renunțe la titlul de doctor? Este oare un protest al integrității personale împotriva corupției din sistem? Adică eu pot să renunț la titlul de doctor ca să protestez împotriva mașinațiunilor celor din jurul lui Ciucă?

Citește și: Alegerile cu scandal pe viitorul CSM se mută la instanța supremă

Sau, dimpotrivă, simțind în ceafă amenințarea rece a unei verificări de integritate, știindu-mă plagiator, scap repede de obiectul delict pentru a evita judecata aspră a oamenilor lui Sorin Cîmpeanu?

Să continuăm: dacă se poate renunța unilateral la titlul de doctor, de ce nu se poate renunța și la cel de absolvent de master? Sau de licență? De ce nu se poate renunța și la diploma de bacalaureat, așa cum spunea Sorin Cîmpeanu în mandatul anterior de ministru?

De ce ar vrea cineva să se subclaseze după o muncă de ani de zile? Să presupunem, de pildă, că tocmai ați prins un job extraordinar de bine plătit, dar vi s-a spus: „oh, ne pare rău, aveți doctoratul, dar noi nu avem nevoie pentru acest job de oameni cu doctorat. Dacă renunțați la el, vă oferim jobul. Dacă nu, vom căuta pe cineva mai puțin calificat”. Există vreun angajator în lumea asta care să facă un asemenea raționament?

Mă străduiesc cu adevărat să înțeleg justificările pentru care ministrul a reluat în proiectul său această, cum să-i spunem ironic, „inovație” scrisă cu dedicație pentru plagiatorul Victor Ponta și de care au beneficiat alți plagiatori (de ex. judecătorul CCR Bogdan Licu).

Mă gândesc că ar putea să fie o tentativă similară cu cea a lui Liviu Dragnea de a propune o amnistie generală, un fel de moment zero al cinstei naționale: „da, au fost mulți hoți, s-a furat enorm, s-a prădat această țară, s-au jefuit bunurile societății, dar nu putem să condamnăm pe toată lumea, așa că haideți să-i iertăm pe toți hoții și să ne avem ca frații”.

Poate așa a gândit și ministrul Cîmpeanu, chiar l-am auzit vorbind despre asta când a spus sigur pe el că din 100.000 de doctorate, doar câteva zeci au ajuns în instanță, deci – printr-o fraudă logică de proporții – domnia-sa spune că procentul plagiatelor e nesemnificativ.

Citește și: Când ești în noroi, nu reinventezi roata, ci îți construiești șenile. Despre plagiat

Și de aceea, ca să terminăm odată pentru totdeauna cu acuzațiile aceste nefondate, de ce să nu le dăm suspecților de plagiat posibilitatea să scape de suspiciuni returnându-și doctoratul la Biroul de Obiecte Pierdute din universități și, gata, se termină povestea în pace și armonie.

Inițiativa aceasta seamănă periculos (și înșelător) cu „Truth and Reconciliation”: atunci când Nelson Mandela a ajuns la putere în Africa de Sud, la sfârșitul teribilei perioade a apartheidului, soluția lui pentru a pune capăt unui șir nesfârșit de răzbunări a fost de a propune tuturor criminalilor albi să-și recunoască individual crimele, caz în care sunt absolviți de judecată și pedeapsă.

Dacă nu o fac voluntar și vor fi găsiți vinovați, ei riscă pedepse aspre cu închisoarea. Pare că ministrul Cîmpeanu ne propune ceva similar: „dragi plagiatori, dacă renunțați de bună voie și nesiliți de nimeni la titlul de doctor, scăpați de anchetă și de consecințele neplăcute. Dacă vă prindem noi, însă, ați încurcat-o”.

Iată, se va spune, un act deopotrivă de clemență, dar și de exigență etică absolută. Numai că avem mai multe probleme cu „Truth ans Reconciliation” pentru plagiatori.

Prima este că titlurile de doctor ale plagiatorilor au fost adevărate pașapoarte pentru a ajunge în structurile de conducere și de forță ale statului român.

Plagiatele mari, fraudele masive nu s-au produs de către un biet doctorand dintr-un capăt de țară, ci de către rețele întregi de ofițeri, magistrați și alți oameni puternici din ochiul puterii, care au capturat, inclusiv prin cârdășia doctorală, resursele statului.

Citește și: Reforma educației: două proiecte din care lipsește viitorul

Un plagiat nu e niciodată un singur plagiat: acolo undeapare, în jurul lui e o industrie. Putem să fim siguri că pe lângă cele 40 de pagini plagiate din teza lui Ciucă sunt mii de alte pagini în zeci sau sute de alte doctorate plagiate de către oameni cu aceleași ambiții de parvenire precum generalul de carton.

A doua problemă: plagiatele au produs efecte concrete și semnificative, unele reversibile, altele ireversibile.

Plagiatorii au primit stele, au primit funcții, au intrat în barouri, au fost salarizați suplimentar vreme de decenii. Dacă se dovedește că teza lui Ciucă este un plagiat (desigur, ar fi un miracol în instanțele prietenoase, că doar nu o să lăsăm celor pricepuți și integri din universități această sarcină), va returna acesta o stea? Două stele? Bani obținuți grație stelelor și funcțiilor? Sau rămâne așa, căci încă din 2014 spunea ministrul Cîmpeanu că legea nu se aplică retroactiv?

A treia problemă (și deloc ultima): doctoratul nu este un cadou pe care cineva îl primește de la un prieten și pe care îl poate returna acestuia când se supără pe el sau pentru că nu l-ar merita.

Doctoratul nu este doar un efort personal, ci și un angajament instituțional. O universitate s-a angajat cu oamenii ei, cu logistica, cu prestigiul ei pentru ca eu să pot să-mi realizez visul de doctor. Dacă mâine decid să returnez UBB titlul meu de doctor, în ce situație pun eu universitatea în care m-am format? Nu ar fi aceasta o atingere a reputației universității mele și o decredibilizare a ei?

Universitatea s-a angajat pe sine acordându-mi titlul de doctor, statul însuși a cheltuit mult cu mine, nu mi-a făcut cadouri returnabile de ziua mea, nu mi-a făcut concesii și nu mi-a conferit titluri efemere.

Sunt doctor al UBB și nu pot să fiu altfel niciodată prin voință proprie, exceptând, desigur, cazul în care se dovedește că am plagiat. Doctoratul este un act instituțional, nu o bucată de hârtie de care să mă pot dispensa cum îmi arde mie sau când are domnul Cîmpeanu de salvat niște oameni importanți.

Prin urmare, îndrăznesc să afirm că repetata pledoarie a ministrului pentru un moment zero al încrederii în doctorate și universități este un discurs fals și periculos, menit să aștearnă un strat cât mai gros de talc peste metastazele unui sistem universitar cangrenat de fraude.

Citește și: Câteva întrebări despre proiectul de lege a învățământului preuniversitar

Nu poate să existe un asemenea moment zero, pentru că nu ar face decât să perpetueze practicile fraudei academice, pe care nimic din proiectul actual de lege nu le descurajează. Iar articolul despre posibilitatea de a renunța unilateral la titlul de doctor, la care ministrul pare să țină atât de mult peste ani, nu este o propunere în serviciul integrității academice, dimpotrivă, ea nu face decât să consacre legal posibilitatea de a nu da socoteală pentru furt și plagiat.

De aceea, ambiția secretă a ministrului Cîmpeanu de a intra în istorie ca un Spiru Haret 2 nu va fi niciodată realizată sau, dacă va intra în istorie cu acest proiect de lege, imagina lui va fi mereu umbrită de complicități și compromisuri inacceptabile cu rețeaua plagiatorilor. Ceea ce ar fi, trebuie s-o recunoaștem, o manieră foarte rușinoasă de a rămâne în memoria posterității. Sau de a dispărea cât mai repede în uitare.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

2 COMMENTS

  1. Domnul Mihali, admirabil ca-ntotdeauna! Îl urmăresc și pe Youtube, unde prezintă subiecte împreună cu un reputat fizician, Cristian Presură.
    Articolul este la obiect – iar problema plagiatului la scară națională este una care distruge reputația doctoranzilor care au dat pe bune doctoratul.
    Iar acest ministru care l-a albit și pe Ponta nu are nici o credibilitate (nu cumva și teza lui de doctorat este invizibilă și inaccesibilă? Întreb pentru un pretin).

  2. Momentul zero este binevenit .Alternativa nu exista . Legea permite oricarui posesor al titlui de Doctor in … sa renunte , ca act unilateral de vointa , la diploma in cauza .Aceste diplome , in marea lor majoritate , au fost obtinute in perioade temporale in care legeile aferente permiteau punerea in pagina a unor texte scrise de alti autori ce sustineau baza Tezei la zi .Nimeni nu poate sti daca acest lucru a fost facut intentionat sau nu . a te intorce in timp si a incepe o adevara vinatoare de vrajitoare ce ar fi parte a inculparii intregului sistem evident fiind ca asa zisul plagiator , in masura in care el este dovedit , va aduce in instanta si pe cei care i-au oferit acest titlu este o eroare nexistind formula juridiva ideala spre a face asta .Cei ce ar fi numiti sa posede o asa de mare putere nu ar ezita (asa cum vedem ca se intimpla acum )spre a se folosi de puterea obtinuta doar spre as impune vointe politice atasate .Totul trebuie luat de la zero .Plagiatul exista de cind lumea ca si sursa inspirationala sau ca si continuitate a unor teme stiintifice deja existente ce nu pot fi studiate fara a avea un punct de pornire aparut undeva cindva . Nu putem arunca in haos un intreg sistem ce deja a folosit pirghiile legislative speculind erorile momentului .Il putem doar responsabiliza in viitor .Desigur nu poate fi acuzat intregul . Cit despre restul de diplome ,ce au fost obtinute si ele in mod fraudulos , este o alta discutie.Nu exista vreo forma juridica sau de control ce ar avea capacitatea de a lamuri problema .Am trecut si noi prin acesta forma de capitalism TEXAN (toata lumea stie mirajul declansat de filmele western ) de care incet ,incet , vom scapa pe masura ce legile impuse de la Bruxelles devin realitati nationale .Sa nu uitam suntem democrati (sau asa speram sa fim )doar de 32 de ani .Comunismul a lasat urme asa cum s-a intimplat si in cazul Tezelor de Doctorat .

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Distribuie articolul

Subscribe

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Administrația Fondului pentru Mediu a suspendat poprirea conturilor companiei Blue Air

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) a decis suspendarea popririi...

Proiecţie #Dog Poop Girl la Amfiteatrul TNB, de Ziua Cinematografului

Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" din Bucureşti (TNB) transformă...

Un nevăzător din Oradea a obținut permisul de conducere cu complicitatea soției, care l-a denunțat după divorț

Doi orădeni, foşti soţi, sunt judecaţi pentru fals material...