Drepturile religioase, sub lupa juriștilor: Unde se termină legea și începe abuzul?

Date:

Pandemia a afectat drepturile religioase într-un fel care a nemulțumit pe multă lume. Scrierea amenzilor în timpul ceremoniilor religioase a fost una dintre probleme. De-a lungul anului pandemic 2020, despre drepturile religioase s-a vorbit mai mult decât oricând, chiar dacă Biserica nu a manifestat un grad sporit de intransigență cu privire la intangibilitatea acestor drepturi. Ba chiar au fost multe situații în care preoții înșiși au admis că necesitatea respectării restricțiilor în pandemie e mai importantă decât necesitatea respectării unor drepturi. Problematica a ajuns, în mod repetat, și pe masa judecătorilor, iar deciziile instanțelor au arătat, în unele cazuri, că statul a greșit.

Dar pentru a înțelege pe deplin măsura în care statul poate interfera în domeniul religios și în ce măsură anul 2020 a fost abuziv pentru Biserică, am discutat cu avocați și judecători, antrenați să vadă unde se oprește dreptul statului de a limita drepturi individuale în contextul excepțional al pandemiei.

Trebuie menționat și faptul că România a fost luată prin surprindere de pandemie, iar autoritățile au fost nevoite să acționeze rapid și uneori abuziv, fără un fundament legal efectiv. Așa că debutul pandemiei a venit pe fondul lipsei unei legislații care să dea guvernului dreptul de a restrânge temporar libertatea religioasă.

În România, sunt recunoscute 16 culte religioase (prevăzute în anexa la Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor), fiecare dintre acestea grefându-și individualitatea pe practici și ritualuri specifice, care, toate însă, se subsumează speranței individuale a dobândirii libertății spirituale. Unele culte presupun întrunirile membrilor lor, altele își practică valorile religioase mai discret, așa că în pandemie, cea mai afectată a fost BOR.

În anul 2020, mai multe evenimente religioase majore au pus sub semnul întrebării legitimitatea BOR de a cere anumite lucruri, dar și legitimitatea statului de a interveni. Iar “vedeta pandemiei”, din acest punct de vedere, a fost cu siguranță IPS Teodosie. Ne amintim, de exemplu, cum pe data de 16 mai, a doua zi după instaurarea stării de urgență, a împărtășit cu aceeași linguriță mai mulți copii pe treptele Catedralei “Sfântul Petru și Pavel” din Constanța. Tot el a luat și decizia foarte discutată de a reface slujba de Înviere în toate bisericile și mănăstirile arondate arhiepiscopiei, iar la mijlocul lunii iulie, când rata de infectare începuse să explodeze în România, a oficiat o slujbă în comuna Dorna Arini din Suceava, la care au participat sute de oameni, care nu au respectat nicio măsură de protecție specifică pandemiei.

De altfel IPS Teodosie s-a adresat și instanței de judecată, formulând o cerere suspendare a hotărârii Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Constanța care interzicea participarea la pelerinaje a persoanelor care nu au domiciliul sau reşedinţa în localităţile în care se desfăşoară aceste activităţi. Magistrații Tribunalului Constanța au respins cererea în primă instanță.

 “Vorbim doar despre o limitare temporară a practicării unui cult la locul obișnuit”

Perspectiva unor judecători este, însă, alta. Cristi Danileț, judecător și fost membru al CSM, crede că bunul simț ar trebui să ne arate că drepturile au totuși o ierarhizare. Astfel, dacă practicarea unui drept îl pune în pericol pe altul, atunci e necesară o evaluare foarte atentă a dreptului prioritar, și, în cazul pandemiei, ar foi vorba despre dreptul la viață.

Cristi Danileț, judecător

“Dreptul de a avea o credință religioasă este un drept fundamental al omului, el este înscris în Convenția Europeană și este înscris în Constituție. Asta înseamnă că nimeni nu-ți poate impune o anumită religie, practicarea unui anumit cult sau să te împiedice de la a crede într-o anumită divinitate sau în practicarea unui cult.

Numai că în această perioadă a pandemiei mai trebuie respectat un alt drept fundamental, și anume dreptul la sănătate. Astfel încât statul este cumva îndreptățit să ia măsuri ca exercitarea drepturilor religioase să nu aducă atingere celuilalt drept, și anume cel la sănătatea persoanelor care frecventează cultul respectiv și a celor care nu-l frecventează. De aceea, din perspectiva drepturilor omului nu este niciun fel de încălcare a drepturilor religioase, ci, dacă vreți, o limitare temporară a practicării unui cult la locul obișnuit. Nimic nu împiedică oamenii să stea în afara bisericii, așa cum a stabilit Guvernul, în curtea bisericii sau acasă.

Deci nu este afectată substanța dreptului religios. Singura intenție a Guvernului este să protejeze celălalt drept fundamental, și anume cel la sănătate. Deci eu nu văd niciun fel de încălcare a drepturilor religioase. Este drept că nu poți să impui nici măsuri excesive. De exemplu, dacă guvernul ar interzice oamenilor să nu aprindă candele acasă, să nu fie preoți în biserici, asta ar fi o încălcare a drepturilor. Dreptul la viață este fundamental și, în momentul în care îți este afectată sănătatea, punând în pericol viața, sigur că are prioritate dreptul la  sănătate în fața dreptului religios.

Asta e o ierarhizare logică a drepturilor. Nu moare nimeni dacă nu merge la Biserică o săptămână, dar dacă intră în contact cu un bolnav de Covid, atunci viața îți poate fi pusă în pericol și atunci, eu, ca om al legii, văd o prioritate a dreptului la sănătate. În plus, dreptul la sănătate este al tuturor persoanelor, dreptul religios e numai al acelor persoane care aderă la un anumit cult. Instanțele decid din punct de vedere legal dacă nu se respectă anumite formalități.

Atunci instanța intervine, dar instanța nu va înlocui organismul de urgență sau pe cel medical. Noi vedem doar dacă procedura de interdicție a fost sau nu respectată. Pentru că actele comitetelor de urgență sunt acte administrative, atunci când ele decid limitări ale drepturilor, ele trebuie să fie în conformitate cu legea. Dacă se încalcă legea, atunci judecătorul de contencios administrativ vine și cenzurează actul respective. Deci judecătorul nu poate aprecia dacă un anumit loc este sau nu focar de infecție, pentru că atunci judecătorii s-ar transforma ei înșiși în organe sanitare și asta nu e permis”, a declarat judecătorul.

“Cele mai dure ingerințe în exercitarea dreptului la libertatea de religie s-au manifestat în perioada stării de urgență”

Anca Sorina Popescu-Cruceru este avocat al Baroului București și face parte din Comisia Centrală de Cenzori a Uniunii Naționale a Barourilor din România, în calitate de vicepreședinte. Ea crede că se poate discuta despre ingerințe ale statului român în sfera libertății religioase, cu precădere în perioada stării de urgență, când s-au interzis majoritatea formelor de întrunire în scopul practicării credinței.

Anca Sorina Popescu-Cruceru, avocat

„Libertatea religioasă reprezintă un drept fundamental garantat de art. 29 din Constituția României sub titlul libertatea conștiinței, precum și de art. 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sub titlul libertatea de gândire, de conștiință și de religie, care prevede faptul că este protejată libertatea unei persoane „de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor”. Restrângerile aduse acestei libertăți (calificate ca ingerințe de profesioniștii dreptului) pot fi doar cele care: sunt prevăzute prin lege; urmăresc unul dintre scopurile legitime expres menționate în art. 9 CEDO, respectiv siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăților altora; și sunt necesare într-o societate democratică pentru atingerea acestor scopuri. Totodată, și art. 53 din Constituția României prevede aceleași condiții care trebuie îndeplinite pentru restrângerea drepturilor.  Cele mai dure ingerințe în exercitarea dreptului la libertatea de religie s-au manifestat în perioada stării de urgență, în care, reamintim că, prin conținutul Ordonanțelor militare nr. 1 (art. 2) și nr. 2 (art. 9), s-a dispus suspendarea tuturor activităților religioase, realizate în spații închise, dându-se doar posibilitatea oficierii ritualurilor liturgice fără participarea publicului. Protecția dreptului la libertatea de gândire, conștiință şi religie în baza Convenției Europene a Drepturilor Omului, a generat emiterea de către Consiliul Europei a ”Ghidului Consiliului Europei cu privire la drepturile Omului”, Consiliul Europei, Strasbourg, inclusiv interpretarea jurisprudenței CEDO. Potrivit acestui Ghid, Articolul 9 din CEDO garantează nu doar libertatea de gândire , de conştiinţă şi religie, dar şi manifestarea activă ale acestora.). Dacă ne aplecăm spre înțelegerea actului de pelerinaj în credința creștin -ortodoxă PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a explicat extrem de clar şi concis semnificația acestuia.

” Principalele motive ale pelerinajului sunt următoarele: Pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea și lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni și prin oameni. Pelerinul vrea să atingă locul sfânt sau moaștele sfântului în care și prin care s-a arătat prezența sfințitoare a lui Dumnezeu într-un mod deosebit de intens, pentru ca el pelerinul să-și intensifice credința și iubirea sa pentru Dumnezeu. De aceea, pelerinajul se face pentru a intensifica rugăciunea și viața spirituala în general; Pelerinajul este adesea un act spiritual de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El; astfel pelerinajul este în sine un act de asceză și o ofrandă de gratitudine. Pelerinajul cuprinde și un act de pocăință pentru păcate, fiind completat cu mărturisirea păcatelor și rugăciuni de iertare pentru mântuirea sufletului.  Pelerinajul poate fi motivat și de o dorința puternică de a primi ajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importantă sau a primi vindecarea de o boală fizică sau psihică” (PF Daniel)

Având în vedere caracterul colectiv al manifestării acestei libertăți, se pune în discuție și incidența art. 11 CEDO referitor la libertatea de întrunire și de asociere, iar Ghidul prevede următoarele: „accesul la locurile de cult, precum și restricțiile impuse asupra posibilităților adepților de a lua parte la servicii sau practici vor aduce în discuție prevederile articolului 9 și, prin urmare, în astfel de cazuri, articolul 9 trebuie să fie interpretat prin prisma protecției acordate de articolul 11. (…) Văzut prin această perspectivă, dreptul credincioșilor la libertatea de religie, care include dreptul de a-și manifesta religia în comunitate cu alții, implică convingerea că credincioșii se pot asocia în mod liber, fără intervenția arbitrară a statului.”

Aplicarea unor măsuri restrictive de drepturi în privința libertății religioase poate avea un efect negativ asupra stării sale de sănătate în general”

Elena Radu, avocat al Baroului București, crede că limitarea drepturilor religioase în pandemie nu doar că nu atinge scopul urmărit de autoritățile laice, dar generează și probleme la nivelul sănătății populației, care simte astfel că pierde chiar și speranța. Mai mult, ea spune și că Guvernul, ca putere executivă, emite hotărâri numai pentru organizarea și punerea în executare a legilor, fără a putea adăuga la acestea, în conformitate cu dispozițiile articolului 108 alin 2 din Constituția României.

Elena Radu, avocat

Avocata face referire și la decizia nr. 157/13.05.2020 a CCR, potrivit căreia:Fiind acte subsecvente legii, prin care se stabilesc în concret măsurile care urmează a fi luate în vederea gestionării situației de urgență, acestea nu pot decât să transpună normele legale. Actul administrativ de aplicare a legii nu poate deroga, nu se poate substitui și nici adăuga la lege.”

Tot CCR arată că măsurile luate în pandemie nu pot viza drepturi și libertăți fundamentale.

Este incontestabil faptul că legislația care prevede regimul juridic al unor situații de criză ce impun luarea unor măsuri excepționale presupune un grad mai sporit de generalitate față de legislația aplicabilă în perioada de normalitate, tocmai pentru că particularitățile situației de criză sunt abaterea de la normal (excepționalitatea) și imprevizibilitatea pericolului grav care vizează atât societatea în ansamblul său, cât și fiecare individ în parte. Cu toate acestea, generalitatea normei primare nu poate fi atenuată prin acte  infralegale  care  să  completeze  cadrul normativ  existent.  De  aceea,  măsurile  care  organizează executarea dispozițiilor legale și particularizează și adaptează respectivele dispoziții la situația de fapt  existentă,  la  domeniile  de  activitate  esențiale  pentru  gestionarea  situației  care  a  generat instituirea stării de alertă nu se pot abate (prin modificări sau completări) de la cadrul circumscris prin normele cu putere de lege, deci nu pot viza drepturi și libertăți fundamentale.”. (Extras din decizia CCR).

Elena Radu arată că Guvernul nu poate emite niciun act cu statut de lege, iar Constituția prevede că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile și libertățile constituționale.

“Drept urmare, Guvernul nu este abilitat ca, prin Hotărârile de Guvern pe care le emite în perioada stării de alertă, să impună măsuri restrictive ale exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale în afara celor care sunt indicate în mod expres în Legea nr. 55/2020. În ceea ce privește libertatea religioasă, prin raportare la art. 45 din Legea nr. 55/2020 și art. 53 din Constituția României, precum și prin raportare la art. 9 CEDO, Guvernul nu poate prin Hotărâri de Guvern să impună nicio măsură care să reprezinte o derogare sau o restricție în privința exercitării practicilor și ritualurilor religioase. În esență, având în vedere importanța pe care o are pentru un practicant al unui cult religios participarea la ritualurile și practicile  specifice cultului cu impact direct asupra stării de spirit și sănătății psihice a acestuia, aplicarea unor măsuri restrictive de drepturi în privința libertății religioase poate avea un efect negativ asupra stării sale de sănătate în general.  Or, tocmai într-o perioadă de criză profundă, în care oamenii se confruntă cu această pandemie generată de coronavirusul SARS-CoV 2 care provoacă milioane de îmbolnăviri și zeci de mii decese în lume împiedicarea/îngrădirea/limitarea nejustificată şi nelegală a dreptului lor de a-şi manifesta pe deplin şi în mod efectiv religia apare cu atât mai gravă, fiind de natură să le zdruncine credinţa, nădejdea, luciditatea şi iubirea, esenţa vieţii religioase fiind distruse odată cu interzicerea oricărei forme în care să se poată obţine comuniunea omului cu Divinitatea (indiferent de forma pe care aceasta o îmbracă în diverse culte religioase).”, crede avocata Elena Radu.


Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Distribuie articolul

Subscribe

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Administrația Fondului pentru Mediu a suspendat poprirea conturilor companiei Blue Air

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) a decis suspendarea popririi...

Proiecţie #Dog Poop Girl la Amfiteatrul TNB, de Ziua Cinematografului

Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" din Bucureşti (TNB) transformă...

Un nevăzător din Oradea a obținut permisul de conducere cu complicitatea soției, care l-a denunțat după divorț

Doi orădeni, foşti soţi, sunt judecaţi pentru fals material...