Talibanii și degringolada democrației

Date:

Fereastra deschisă a democrației se închide rapid. Nu doar în Hong Kong, Belarus sau Iranul ayatolahilor. Ci mai peste tot. În Afganistan se închide chiar cât ai clipi din ochi.

Talibanii cuceresc una după alta capitale de provincii și avansează fulgerător, uluindu-i pe generalii occidentali.

Situația nu e tocmai bună nicăieri, nici în SUA, nici în Europa și cu atît mai puțin în spațiul asiatic. America experimentează cu revoluția comunistă, de vreme ce președintele a cedat în fața presiunilor extremei stângi din Partidul Democrat și a încălcat cu bună știință o sentință a Curții Supreme a Statelor Unite, care interzise prelungirea unui moratoriu al plății chiriilor.

Degradarea democrației în Occident

Pe acest drum, o minoritate de rău platnici obține, practic, exproprierea unei majorități, discreditarea și erodarea sistemului de checks and balances și plasarea unei părți a economiei pe butuci. Restul riscă să fie avariat grav de o îndatorare publică americană de proporții istorice.  

Nici Europa nu stă mult mai bine, nici economic, nici politic. Economic, se vede amenințată de o creștere greu controlabilă a inflației. Politic, continentul e tot mai dezbinat. E redivizat între un Est din ce în ce mai critic față de idiosincraziile apusene și un Vest pe de o parte tot mai tolerant cu minorități restrânse, dar militând tot mai agresiv pentru drepturi sporite iar pe de alta tot mai asertiv față de țări stăruind a-și apăra tradițiile național-religioase, ”caduce” din unghi progresist. 

Restanțe românești

În răstimp, România n-a reușit să profite de înlăturarea PSD de la cârmă, spre a repune justiția în drepturi și a înrădăcina solid reformele ample de care nu se poate lipsi spre a plasa țara pe un făgaș al modernizării și democratizării durabile și irevocabile.

Nimic nu probează mai convingător acest eșec uriaș în fața rezistențelor talibane decât incapacitatea scandaloasă a magistraților de a judeca și pedepsi abuzurile revoltătoare comise la 10 august 2018 de jandarmeria regimului Dragnea împotriva unor români manifestând pașnic.

La trei ani de la săvîrșirea lor, nu mai puțină consternare și indignare ar trebui să declanșeze îngroparea dosarelor altor talibanisme: dosarele revoluției și mineriadelor și persistenta circulație a narațiunii presei arondate, care încearcă să disculpe crimele postcomuniste, forțele de ordine care au maltratat la comandă nevinovați și, implicit, pe comanditarii politici ai bastonadelor și gazărilor. 

Galopanta deteriorare a situației din Afganistan

Covârșiți de reinserția marxismului, pe poarta principală, nu doar pe ușa din dos, în vest, ca și de perpetuarea, prin impunitatea făptașilor, a feței hâde a dictaturii în est, credem a nu mai avea resurse de revoltă și pentru ce se întâmplă, cu complicitatea poltroneriei ori a nepăsării apusene, în zone mai îndepărtate ale lumii, ca Afganistanul.

Or, nimic nu pare mai alarmant decât ce se petrece în Afganistan. Unde talibanii avansează într-o viteză amețitoare, de vreme ce, părăsiți de militarii occidentali, retrași la semnalul trompetelor guvernului Biden, forțele armate ale guvernului de la Kabul se tot ”repliază”, fugind unde văd cu ochii.

E o retragere în debandadă, care lasă orașele și populația civilă a țării, cu tot cu elevele ei, care ar fi vrut să continue să meargă la școală, la cheremul noii inchiziții a islamiștilor de epocă de piatră, susținuți de o parte din pakistanezi și din etnia paștunilor.

De cealaltă parte, talibanii au cucerit în patru zile șase capitale de provincii cu sute de mii sau milioane de afgani. Zeci de copii au fost omorâți în ofensivele din ultimele zile. Circa un sfert de milion de oameni panicați s-au văzut nevoiți să-și abandoneze locuințele, satele și orașele și și-au luat lumea în cap, pribegind în exil intern afgan. Alte milioane de oameni ar putea lua drumul vestului, sporind tensiunile identitare, oricum tot mai ample și mai destabilizatoare politic din Europa.   

Luciditatea unui ministru al apărării și naivități impardonabile

Or, în lumea globalizată, informațională, a arsenalelor ultrasofisticate, a populațiilor sever supravegheate electronic și înrobite de regimuri totalitare, comunist-sclavagiste sau islamiste, a expansiunii terorismelor peste granițe tot mai greu de apărat și mai ușor de infiltrat la chemarea unor dictatori de genul lui Lukașenko, datul înapoi al ceasului istoriei e fatal. Problemele securitare s-ar înmulți și complica rapid și perceptibil mult dincolo de Afganistan. Destabilizată, Asia Centrală ar putea fi aruncată înapoi la ora și configurația care au permis Al-Qaida să declanșeze mega-atentatele islamiste de la 11 septembrie 2001. Vestul și varii zone din Orientul Mijlociul ar putea fi antrenate în turbulențe politice, poate și economice și sociale, de noile valuri de migranți.

Avea perfectă dreptate fostul ministru german al apărării Peter Struck. Regretatul demnitar social-democrat reliefase, lucid, în 2004, că ”securitatea Germaniei se apără și în Afganistan”.

Declarația lui, destinată elitei pacifiste și electoratului german, e valabilă și azi, ca și atunci, și pentru SUA și, cu atât mai mult, pentru întreaga Europă. Problema e că și americanii și europenii par prea copleșiti și istoviți de griji și probleme ca să-și mai asume o apreciere de o riguroasă exactitate și de un absolut bun-simț, să de atenție unei crize doar aparent îndepărtate ori să adune suficientă rezistență și reziliență pentru un efort militar dur și de lungă durată. Ca să ascundă acest neajuns major și propria inadecvare, serviciile secrete americane se spală pe mâini ca Pilat din Pont, avansând ideea atrăgătoare, dar falsă, potrivit căreia războiul cibernetic ar fi mai amenințător pentru vest decât terorismul. Bat în aceeași tobă și mulți formatori de opinie. Care-și bat joc de sacrificiile extraordinare ale trupelor americane, britanice, române și germane ori aliate, depuse în aproape două decenii de război antitaliban, ori de hotărârile liderilor occidentali care s-au văzut nevoiți să ordone această campanie ori participarea la ea, în ideea că operațiunile militare de după nine/eleven ar fi fost aventuri complet inutile, prost gândite și pernicioase.

Astfel încurajată, extrema stângă ia în derâdere intervențiile militare clasice întru apărarea păcii mondiale, arătând satisfăcută cu degetul, ca progresistul ziar berlinez Tagesspiegel, ”spre bilanțul prea puțin încurajator” al acestor operațiuni. Or, nu atât bilanțul lor e descurajator, cât maniera deplorabilă în care le zugrăvesc unii din demnitarii apuseni și sicofanții lor din presă. Una care, nedemnă și mioapă, crede că-și poate permite indiferența față de suferințele indicibile ale victimelor terorismului islamist și deriziunea în raport cu efortul occidental de a le alina.

Întrucât tehnologia militară nu stă pe loc iar spațiul libertății se restrânge văzînd cu ochii, repliindu-se în fața tiraniilor, prețul pasivității și costul nepăsării și al miopiei vor crește, pe viitor, exorbitant.

(Articol preluat din Deutsche Welle)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Distribuie articolul

Subscribe

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Administrația Fondului pentru Mediu a suspendat poprirea conturilor companiei Blue Air

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) a decis suspendarea popririi...

Proiecţie #Dog Poop Girl la Amfiteatrul TNB, de Ziua Cinematografului

Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" din Bucureşti (TNB) transformă...

Un nevăzător din Oradea a obținut permisul de conducere cu complicitatea soției, care l-a denunțat după divorț

Doi orădeni, foşti soţi, sunt judecaţi pentru fals material...